vineri, 1 ianuarie 2010

Bunicul meu, Vasile

Astazi m-am trezit cu gandul la bunicul din partea mamei, Vasile. S-au scurs 22 de ani de cand nu mai este printre noi dar imaginea lui imi este foarte clara. L-am iubit mult, era un om special, bun si duios..
Primii ani ai copilariei i-am petrecut cu ei, la tara.. In curte era un mar in care ma urcam si stateam acolo sa mananc niste mere mici si galbene, cele mai delicioase mere din lume.. Acolo imi pusese bunicul un leagan, atarnat de o creanga. Stateam sub parfumul merelor si viata era simpla si frumoasa.. Apoi tin minte cum mergeam sa culegem cirese amare pentru ca bunica sa faca dulceata aceea minunata, al carei parfum il simt si acum..Amintiri pline de dragoste si arome..
Iti multumesc, bunicule, pentru toate amintirile ce le port in suflet.. Mi-e tare dor de tine..


Icoana Sfantului Vasile

2 comments:

Narcisa Oana Vadeanu Spudeit

heeei...si mie mi-e dor tare de ei si de copilaria mea...tare.Domnul sa le primeasca sufletele la El tuturor celor dragi noua si care nu mai sunt....si intr-o buna zi, sa ne vedem cu toti, Acolo...

Alina Villanova

Narcisa, draga mea.. asa e.. Domnul sa le odihneasca sufletele! Iar noi sa mergem spre mantuire..
Multumesc de ganduri!

  © Blogger template 'TotuliPink' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP